Excesul de ţel
Neputinţa oportuniştilor. Scurt tratat de cîrdăşie
„Corb la corb nu-şi scoate ochii” (proverb)
Cînd a fost să se hotărască, s-au tocmit în faţa unui pahar cu bere. Şi-au ales numaidecît victima, fiecare lăudîndu-şi contribuţia. Au ales-o motivat, au studiat-o îndelung, au cules informaţii, impresii, cam tot ce era nevoie. În fapt, o investigaţie minuţioasă, aproape un demers jurnalistic îndeplinit incognito. De multe ori s-au gîndit şi la ziua atacului. Nu le-a plăcut că e singură şi, pe deasupra, puternică. „O mulţime e oricînd biruitoare”, şi-au zis. Şi-au şi făcut. Victima n-a ştiut niciodată că e victimă. Sau a ştiut dintotdeauna. În astfel de cîrdăşii, cale de mijloc nu există. E ca întîlnirea dintr-o coridă, cînd sîngele vărsat e aplaudat. Nici taurul, nici toreadorul nu ştiu dintru început al cui va fi sîngele şi pentru cine se vor auzi aplauzele.
***
Berea n-a fost niciodată aşa amară. Încolţirea trebuie reţesută din temelii. Iarăşi a bătut miezul nopţii şi a trecut şi peste asta. Cardaşii îi studiază intuiţia.
***
Fuga nu era o soluţie, ci doar o scăpare. Revenirea în arenă îi activează alte simţuri, dar pînă să-şi asume atacul, victima e deja la pămînt. Nici necrofagii nu-şi aşteaptă întotdeauna animalul agonic să moară.
Sau conjuraţia hienelor. Pe-acolo. Adulmecînd mirosul de sînge, simţindu-şi prada rănită, cu garda jos şi neputincioasă s-au năpustit avizi. Lupta ar fi trebuit să fie inexistentă, devorarea rapidă, victoria garantată. Dar, oricît de răpusă, prada va mai fi zvîcnind de vreo două-trei ori înainte de capitulare.
De: Laura Păuleţ pe 28/03/2009
la 3:23 pm
Şi acea victimă fiind? Fiindcă în funcţie de natura victimei punctul de vedere subiectiv poate denatura, şi totodată concluziona eronat asupra “ideilor tale”.
De: Ady pe 30/03/2009
la 10:27 am
@Ady: singura „denaturare” se poate produce numai dacă victima e masochistă.
De: Adi Hazaparu pe 30/03/2009
la 10:37 am