Postat de: Adi Hazaparu | 31/07/2008

Din lumea celor care cînd cuvîntă… (II)

Seria necuvîntătoarelor care, totuşi, articulează, ocazional, cuvinte continuă: de data aceasta, apropo şi de postarea anterioară, vădit religioasă, vă prezentăm, în premieră în blogosferă, sfintele sărbători pascale:

Sfânta învieri

Mama face o pasăcă foarte bună ca so aducem la biserică ca so sfintească părintele. Noi prima atată mergem la biserică să cumpărăm numânări cu ceară curată ca să plecăm la părinte să luăm lumină de la părintele şi apoi să vinim acasă să ducem lumina acasă. Şi după aceia mergem la biserică să aducem şi cosul plin cu pască şi cu două ouă şi nişte bani.

După ce se termină la biserică slujbă se svinţesete cosul cu pasca şi cu cele două ouă roşii.

Odată m-a întrebat de la şcoală o fată cum se s-au făcut ouăle roşi şi eu am zis.

Când isus era răstignit el Maria a venit cu un coş de ouă şi le-a pus în faţa lui Isus şi a curs o picătură de sânge roşi şi lea făcut ouăle lui Maria sau făcut roşii. Atunci s-au făcut ouă roşii. Adoua zi de paştei mergem la cimitir să dăm de pomană la cei săraci.

Pentru un Paşte cît mai fericit, aveţi şi originalul. Slăvit să fie Domnul! „So” dixit!

O poveste incredibilă despre cum ouăle Mariei au devenit roşii

O poveste incredibilă despre cum ouăle Mariei au devenit roşii


Răspunsuri

  1. Vaiii… rusine sa-mi fie ca rid de copchii astia, da’ nu ma pot abtine :) ). Bestial.
    Oare ca mai face personajele astia acum?
    Ele este in stare sa lege doua cuvinte ::D?

  2. Poate am sărit eu o etapă, dar n-am înţeles cui aparţin textele astea (haioase, ce-i drept). Dacă sunt ale unor copii de la ţară (şi copii înseamnă până în clasa a VIII-a), nu mai e hazliu, devine trist. Şi nu mai e vina lor.

  3. Personajele e aceeaşi autoare din compunerea precedentă. Actualmente are grijă de un bebe (nu al ei, thank God!) prin România.

  4. @adela: e trist oricum ar fi (de la ţară ori ba), dar trebuie consemnat. Hazul de necaz ne stă în fire şi de multe ori devine cea mai potrivită atitudine. Dacă ne-am apuca să căutăm vinovaţi e ca şi cum am pleca la vînătoare de fantome. Oricum, primul pas ar fi să ciocănim la uşa părinţilor şi apoi la uşa doamnei învăţătoare. Dar trasul de urechi nu ştiu zău dacă ar rezolva ceva. Aşa ne trebuie dacă învăţămîntul primar şi gimnazial e invadat de suplinitori.

  5. Şi aşa ne trebuie dacă părinţii îşi duc copiii la sapă în ora de matematică şi uite aşa… un întreg concurs de împrejurări.

  6. Tare mă tem că, în general, traiul în România e un perpetuu concurs de împrejurări…

  7. Ehh! Uite ca ai gasit de unde erau copiate tablete de prin dosarele studentilor! :) ) \m/


Lasă un răspuns

Răspunsul dvs.:

Categorii